Într-o dimineaţă devreme, în biroul în care lucram au intrat brusc nişte indivizi necunoscuţi. Doi bărbaţi negri şi o femeie, tot negresă. Eu lucram la calculator, fiind de serviciu; ora ştirilor la BBC se apropia. M-am ridicat în picioare neştiind prea bine ce să fac. Oamenii mi-au explicat că sînt de la curăţenie. „OK“, am zis şi m-am aşezat la loc să-mi continui treaba. Între timp i-am mai observat însă cu coada ochiului. Purtau costumaţia standard a oamenilor de serviciu, ei – pantaloni negri şi cămăşi bleu deschis, ea – o rochie scurtă, bleu în carouri, cu un şorţuleţ alb. Am remarcat că fiecare îşi avea atribuţiile sale bine definite. Femeia ştergea praful, unul dintre bărbaţi dădea cu aspiratorul iar celălalt spăla geamurile în interior. (În Anglia, geamurile se deschid de regulă spre exterior, aşa încît nu le poţi spăla şi pe dinafară, mai ales la etaj, iar cineva mi-a explicat că acest sistem ar fi fost impus în vremuri de demult, pentru ca oamenii să fie nevoiţi să apeleze la firme specializate în spălatul geamurilor, care folosesc schele sau alpinişti industriali.)

DE ACELASI AUTOR Presa artificială Un drum cu moroi Străini şi străini Comedia decoraţiilorEchipa de curăţenie lucra aşa de organizat, încît aveai impresia că participă la cine ştie ce competiţie televizată. În mai puţin de zece minute, oamenii au ieşit pe uşă în şir indian, lăsînd în urmă miros de odorizant de cameră. Mi-am reluat concentrarea, continuînd să lucrez de zor. După nici zece minute, în încăpere au intrat alţi doi indivizi negri, aceeaşi ţinută, care m-au salutat politicos. Aveau în mînă spray-uri şi lavete. Mirat, i-am întrebat care-i problema. „Facem curăţenie“, au răspuns. „Păi, au mai fost unii chiar acum cîteva minute.“ „Noi sîntem cu computerele“, au zis. Unul a început să şteargă monitoarele şi ecranele cu substanţe speciale, celălalt se ocupa de periatul şi bibil