Cartea Zenobiei Niculiţă constituie o bază solidă de plecare, de la care se pot construi o mulţime de studii referitoare la religia din/în spaţiul virtual.

Aşa cum se întâmplă adesea pe piaţa producţiei intelectuale din România, cărţi serioase, care marchează adevărate jaloane în domeniul lor de specialitate, trec neobservate sau cel mult comentate de un cerc restrâns de „specialişti“, noţiune igienică şi neimplicantă cu care se evacuează rapid competenţele din spaţiul public, în timp ce navele amiral ale editurilor româneşti promovează agresiv studii pe subiecte uzate, dar cu priză la public. Povestea nu este nouă, ea va continua după legi dictate doar de bilanţul contabil, dar merită totuşi reamintită.

În logica de mai sus se înscrie şi volumul intitulat Psihosociologia comunităţilor virtuale religioase, autor Zenobia Niculiţă, apărut de relativ puţină vreme la Editura Institutul European din Iaşi. Editură care, în treacăt fie spus, cum memoria traumatică a lui decembrie 1989 a bântuit sfârşitul anului trecut, a editat în 2007 cartea Memoria colectivă a lui Maurice Halbwachs, sociolog francez mort la Buchenwald în 1945, un studiu fundamental pentru înţelegerea modului cum ne amintim, apariţie care a trecut complet neobservată.

Zenobia Niculiţă este doctor în sociologie, cu preocupări anterioare în domeniul psihosociologiei organizaţiilor, psihologia vârstelor şi a creativităţii, lector doctor – unde anume nu ni se spune în frugala pastilă biografică de la început, dar oracolul universal numit Google dă semne că la Institutul Teologic Adventist din Bucureşti. Înclin să cred că această apartenenţă instituţională este corectă, deoarece din text transpare o anumită distanţă şi, de ce nu, egalitate de tratament faţă de religia ortodoxă majoritară în România, prezentă masiv pe Internet. Intenţia autorului, clar formulată încă de la început,