Pe atunci, lumea nu era în criză. Sau, poate, era – caz în care se afla într-o altă criză, nu cea de-acum. Pe atunci, bursele mergeau numai în sus, imobiliarele te făceau milionar într-un an, iar dotcomurile – multimilionar în şase luni. În fiecare zi, America trepida sub zodia marilor succese şi se lăsa, în fiecare seară, mîngîiată de acordurile jazzy ale saxofonului fermecătorului preşedinte Bill Clinton. Ce vremuri!
Jesse Dean Orloff se mutase din Carolina de Sud, unde se născuse şi crescuse, în California. Era, febril, în căutarea marii şanse. Simţea că locul său e în lumea finanţelor. A ajuns relativ uşor broker pentru o companie din San Francisco şi, de aici, imersat în cifre şi conturi şi dobînzi şi achiziţii, vîna marea lui şansă. Avea 40 de ani, o soţie simpatică care îl iubea sincer, un băieţel voinic de mai mare dragul şi alte două fetiţe înfiate din India. Jesse Dean avea, orice s-ar spune, un suflet bun şi o părere luminoasă despre sine. În tinereţe devenise budist şi aşa a rămas. În fine, vorba vine budist – practica budismul aşa cum se practică în America. Livra, de cîte ori avea ocazia, citate din Buddha sau din alţi iluminaţi vestiţi, pe care le aflase din cărţi cu pagini lucioase şi intens colorate, avea grijă să-şi menţină cele şapte chakre în bună stare de funcţionare tot timpul, mînca doar ceea ce îi aducea un plus de energie vie, colecţiona obiecte şi amulete spiritualizate cît mai originale şi mergea adesea la un templu, nu departe de noua lui locuinţă. În casa californiană în care se mutase modificase livingul şi bucătăria, astfel încît să arate cît mai budist cu putinţă. Simţea că are destin! Ştia despre sine că este o natură senină (ceea ce e adevărat), că este naiv şi entuziast (şi asta e adevărat, iar în cazul lui faptul că se născuse pe 1 aprilie chiar avea consecinţe), că are un drum special în viaţă (asta se va vedea).
D
