Circa 50.000 de procese privind restituirea taxei de primă înmatriculare pierde statul român anual. Zeci de milioane de euro aruncaţi în vânt. Sursa: Foto: Agerpres
În acest moment în România are loc unul dintre cele mai absurde fenomene întâlnite vreodată în Justiţie. Sunt zeci de mii de procese prin care se cere recuperarea taxei de poluare (sau de primă înmatriculare, după caz) şi în toate aceste procese statul român ştie din start că va pierde.
Stop joc: toate cererile în justiţie sunt admisibile
Dar juriştii angajaţi de Direcţiile fiscale din toate judeţele se prezintă la termene, unde se apără cu mai multă sau mai puţină înverşunare, deşi niciodată nu câştigă. Absurditatea este că statul de fapt pierde bani de pe urma acestei măsuri fiscale, în loc să câştige.
Din start pierde cuantumul taxei, pe care Fiscul trebui să-l înapoieze petentului. Apoi, statul achită dobânzile de întârziere. Dar cel mai grav este că statul trebuie să achite şi cheltuielile de judecată, între 500 şi 1.000 de lei de dosar, dacă s-a ajuns şi la recurs.
Dacă înmulţim 50.000 de procese pe rol cu numai 500 de lei cheltuieli de judecată, statul pierde minim 25 milioane de lei. Nu mai spunem de salariile juriştilor, de timpul consumat, de benzina şi energia electrică irosită, de topurile de hârtie aruncate la coş.
Dar pietrele de moară ale statului funcţionăresc macină în neştire. Procesele curg mai departe, deşi la mijlocul lunii noiembrie s-a produs un act extrem de important, care tranşează definitiv chestiunea: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis un recurs în interesul legii care se referă la taxa de poluare şi prin care se cere uniformizarea deciziilor pe această speţă la toate instanţele din ţară. Formularea e fără echivoc: "Toate cererile sunt admisibile". Adică, jocul s-a terminat, statul pierde automat.
Cei patru paşi ai unui dans absurd @N
