Componenta naţionalei e dezgustată de invazia asiaticelor în echipele europene.

„Adevărul": Cum a fost anul 2011 pentru tine, din punct de vedere sportiv şi personal?

Elizabeta Samara: Bun, dar mereu e loc de mai bine. Mi-aş fi dorit să iau o medalie europeană la simplu, dar am reuşit să câştig doar argintul cu echipa. Nu e însă un capăt de lume. Pot mai mult.

Care a fost momentul cel mai plăcut, dar şi cel mai neplăcut?

Momente plăcute sunt mereu. Atunci când câştigi meciuri importante, titluri. Noi, fetele din echipa de tenis de masă a României, ne amintim mereu de meciurile noastre cu nemţoaicele. Există ceva între noi. Nu e ură, fiind vorba doar de sport. E sentimentul acela că baţi o echipă puternică financiar şi că e Germania! Momente neplăcute? Atunci când pierzi un meci cu o adversară mai slab cotată decât tine. Şi mai sunt finale pierdute care nu se uită niciodată.

Vă luptaţi în permanenţă cu sportive asiatice, chiar şi la Europene. Ce au ele în plus faţă de tine şi de colegele tale?

E deplorabil când vezi că echipele Germaniei, Spaniei, Olandei şi Poloniei au câte două jucătoare asiatice naturalizate. Ele au în sânge acest sport. Orele petrecute în sala de tenis de masă, efortul depus. Mereu sunt peste noi cu o minge, iar mingea aceea e foarte importantă. Sperăm ca în curând să putem sparge zidul chinezesc. Greu, dar nu imposibil.

Cum explici că, deşi sportul în România nu e finanţat corespunzător, se obţin totuşi rezultate importante?

An de an, sportivele de la noi, din tenisul de masă, de la judo, fetele de la scrimă câştigăm medalii europene şi mondiale. E deranjant însă că noi nu suntem premiate aşa cum se cuvine. În schimb, fotbaliştii se scaldă în bani şi tot sunt nemulţumiţi de cât câştigă.

Ce înseamnă pentru tine participarea la Jocurile Olimpice din 2012? Ai mai fost