De-a lungul a două ore, Cristi Săpunaru a vorbit despre bucuriile şi dezamăgirile din 2011, despre familie, dar şi despre episodul "Bricheta", din martie 2008. Recunoaşte cu sinceritate că ar fi acţionat la fel ca steliştii într-o situaţie asemănătoare, şi nu îl acuză pe arbitrul Deaconu, cel care a spulberat speranţele rapidiştilor la titlu în acea seară nebună. Vi-l prezentăm pe cel mai bun stranier al fotbalului românesc în 2011, conform voturilor voastre.

Cristi, cum ai aflat că te vrea Porto în 2008? La ce te-ai gândit când ai auzit de oferta lor?

La început mi s-a părut o glumă, dar când am aflat că e adevărat am simţit o fericire maximă. Mă simţeam foate bine ştiind că am primit o asemenea ofertă. Ştiu că ei căutau un jucător pe postul meu, iar Jesualdo Ferreira (n.r. - antrenorul de atunci al "dragonilor") m-a vrut insistent.

Cum ai caracteriza în câteva cuvinte anul 2011 pentru tine?

O să folosesc unul singur: minunat! Şi e puţin spus. A fost ca un vis. Echipa a jucat extraordinar, am avut un grup cu adevărat unit. Mereu am intrat pe teren cu încredere maximă, ştiam mereu că o să câştigăm, eram conştienţi de valoarea noastră. Am avut o atitudine care i-a convins pe adversari că pur şi simplu "pe aici nu se trece"!

Ai lucrat la Porto cu Andre Villas-Boas, care este considerat urmaşul lui Jose Mourinho. El pare însă un tip blând, care nu are multe în comun cu Mou. Cum este omul Boas de fapt?

E un tip extraordinar, care ştie să fie şi antrenor, dar şi prieten apropiat al jucătorilor. E un foarte bun psiholog. Ne-a arătat în 2011 că le are pe toate în materie de antrenorat. E un tehnician foarte bun, îi ţin pumnii la Chelsea.

"Eu sunt cel mai amuzant la Porto"

Ai fost suspendat , împreună cu Hulk, după un derby cu Benfica în care v-aţi luat la bătaie cu jucătorii adverşi. Cre