De curînd, Liliana Nicolae, colega mea de la radioul public (de citit şi în Dilema veche), m-a provocat: ia să fac eu bine şi să-i zic cum e România „la cinci ani după“, adică la exact un cincinal după aderarea la Uniunea Europeană. Sincer, dacă nu era ea, uitam complet ce şi cum cu aniversarea respectivă. De discutat nu prea s-a discutat prin media noastră despre avantajele şi belele aduse de aderare, la aşa număr de ani. Cu atît mai interesant mi-a părut demersul ei jurnalistic.
Mi-a făcut de la început o mărturisire. Majoritatea celor pe care i-a intervievat au arătat o blazare demnă de o cauză mai bună, iar părerea majoritară suna a „mda, e bine că am intrat, numai că ţara nu este mai curată sau mai civilizată, noi nu o ducem mai bine, nu s-a întîmplat nimic bun, iar Uniunea e în criză“. „Bleah“, mi-am zis şi am purces la a-mi exprima recent (re)descoperitul euroentuziasm. Am stabilit să luăm drept reper anul 2001. De ce? Iac-aşa, că era acum un deceniu. Păi, în materie de gropi pe străzi şi gunoi urban (două motive de intens disconfort cotidian), în opinia mea, situaţiunea e mult mai bună. În Bucureşti, cel puţin. Cică nu are legătură directă cu aderarea. Aşa o fi, numai că Europa (în mintea majorităţii românilor) este ceva cu străzi curate şi fără gropi. Aşadar, mai puţine hîrtoape şi resturi pe trotuare înseamnă mai multă „europă“. Să nu uit de coşmarul cotidian-urban numit trafic infernal. Deşi mă enervează rău de tot, nu pot fi prea supărat. Să recunoaştem: traficul aglomerat este un semn al prosperităţii.
DE ACELASI AUTOR Ne consultă Europa! Utilităţi particulare Priorităţi rurale Sînt expiratNumai că, din aproape în aproape, ajungem la unul dintre motivele blocajelor de circulaţie: nerespectarea regulilor. Poliţiştii sînt rari, amenzile sînt improbabile. Autoritatea ordinii publice este mai mult sugerată şi defel impusă. „O naţiune civiliz
