Preschimbarea antianticorupţie a preşedintelui Băsescu în 21 decembrie îi descumpăni şi îi puse pe picior greşit atât pe prietenii, cât şi pe rivalii săi politici.
Într-o bună dimineaţă, când Traian Băsescu se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciumate, se pomeni metamorfozat într-o gânganie înspăimântătoare. Era chiar în ziua de 21 decembrie, când preşedintele ştia că are programat un interviu în direct la televiziunea naţională, unde trebuia să spună câte ceva pe temele de actualitate. Inclusiv pe cea fierbinte a justiţiei, după ce procesul marelui său adversar politic, Adrian Năstase, tocmai se împotmolise prin sălile şi culoarele nesfârşite ale tribunalelor statului.
Acum se pomeni zăcând pe spatele său tare ca o carapace şi, când îşi ridica puţin capul, îşi vedea abdomenul cafeniu boltit în sus şi divizat în segmente rigide, de forma unor arcuri. „Ce s-a întâmplat cu mine?“, îi trecu prin gând. Nu era vis. În jur se afla camera lui liniştită, deşi cam mică, cuprinsă între cei patru pereţi pe care îi cunoştea atât de bine. Desupra mesei, pe care se vedeau împrăştiate hârtiile
dintr-un dosar pe care scria cu litere de tipar DNA – căci preşedintele inclusese lupta anticorupţie în strategia naţională de apărare a ţării – stăteau atârnate fotografiile lui Daniel Morar şi ale Monicăi Macovei.
Privirea lui Traian Băsescu lunecă apoi spre fereastră şi vremea mohorâtă de afară – căci se auzeau picurii de ploaie ţârâind pe pervazul de tablă – îl făcu profund melancolic. „Ce-ar fi dacă aş mai trage un pui de somn şi aş uita de toate aiurelile astea“, gândi el, dar ideea se dovedi întru totul nerealizabilă, deoarece se obişnuise să doarmă pe partea dreaptă, iar în situaţia actuală nu se putea întoarce în poziţia respectivă. În plus, îşi aminti brusc că Ialomiţianu tocmai fusese declarat de o prestigioasă revistă ministrul de Finanţe
