La inceput de an, opinia publica europeana priveste alarmata spre Ungaria, unde, in plina criza, a intrat in vigoare noua constitutie, cu vederi de dreapta, cu tente nationaliste si cu aere autoritariste.
Atragand atentia asupra faptului ca situatia nu este "o chestiune interna a Ungariei", cum pretinde premieurul Viktor Orban, ziarul francez rue89 noteaza:
Unu: Ungaria a semnat Carta Drepturilor Fundamentale, parte integranta a Tratatului de la Lisabona, care stabileste valorile comune ale statelor membre, incepand cu democratia si libertatea de expresie.
Doi: Noua constitutie risca sa aiba repercursiuni regionale grave, in conditiile cand acorda drepturi maghiarilor din strainatate, mai ales minoritatilor deloc neglijabile din Romania si Slovacia.
Trei: Ungaria risca sa intre in contradictie cu propriile angajamente europene, exacerband independenta bancii sale centrale, printr-o hotarare a parlamentului de la Budapesta, controlat de partidul premierului Orban.
Exista precedente
De la o vreme, orice reactie critica venita de la Bruxelles, cu privire la masurile autoritare ale premierului ungar, este primita cu ostentatie la Budapesta. In plus, premierul Orban isi permite sa compare observatiile sosite de la Bruxelles cu interventia Moscovei, care a inabusit cu tancurile revolta din 1956.
Ce ar putea face Uniunea Europeana? Exista un precedent. In 2000, cand partidul de extrema dreapta al lui Jorg Haider intrase in coalitia de guvernare a Austriei, Europa s-a vazut pentru prima oara in fata unei asemenea alternative, dupa cel de al doilea razboi mondial.
Atunci, UE a pus piciorul in prag, adoptand masuri de izolare si sanctiuni politice impotriva Austriei. Masurile s-au dovedit insa nu prea eficace si, in orice caz, nesustenabile juridic. Au lasat un gust amar.
Ce