La englezi se numeşte, pragmatic, night landscape, la italieni paesaggio luce, la fel la francezi: paysage-lumière. Toate definesc acelaşi domeniu al luminii artificiale de utilitate publică gîndite şi făcute în aşa fel încît să pună în valoare peisajul urban şi – de cele mai multe ori – monumentele istorice, clădirile care definesc personalitatea oraşului sau a peisajului. În Anglia, Italia sau Franţa, dar şi în alte zone europene, lumina de noapte, cea care nu dă doar posibilitatea unei plimbări plăcute după căderea întunericului, ci pune altfel în valoare peisajul şi edificiile, relevînd pentru localnici şi vizitatori o altă imagine decât cea diurnă, este un subiect care datează de acum cca treizeci de ani. În tot acest timp, aleşi locali, urbanişti şi arhitecţi, servicii tehnice ale statului sau ale colectivităţilor locale, tehnicieni au adăugat iluminatul de noapte la lista lungă a acelor elemente care să conducă la o calitate superioară a spaţiului urban. Au trecut destui ani de la primele încercări, astfel încît astăzi literatura diverselor categorii profesionale implicate cuprinde şi acest capitol. Şi se vorbeşte – alături de avantajele acestui instrument de lucru – şi despre felul în care, în anumite cazuri, se ajunge prin exces la „poluarea luminoasă“ şi la felul în care trebuie ea combătută.
DE ACELASI AUTOR Contele de Rîmnic Printre blocuri la Focşani Evanghelie Zappa şi reşedinţa lui de la Broşteni, Ialomiţa La CăiuţiNu este cazul nostru, e limpede că – din motive cunoscute de noi toţi – sîntem la începuturile acestui tip de experienţe. Încă nu s-a creat acea specializare a unora dintre actorii urbani care să poată propune o „politică a luminii“ echilibrată şi modelatoare a peisajului nocturn.
Cu toate astea, sîntem martorii unor încercări nu lipsite de interes. O călătorie de astă-vară la Satu Mare m-a convins că, atunci cînd factorii de
