Ar fi un act de rautate hermeneutica sa presupunem ca dupa gainile pitice vor urma, in ordine, une vachette si une chevrette, micute, dar de lapte plinute, un cochonnet gustos, mai ales cu mult sos si, de ce nu, ponei ori magarusi, pentru alte indeletniciri domestice. La inceput de an si-a croit loc intre paginile ziarelor romanesti o stire grozava, imbucuratoare, anume ca parizienii au prins gustul de a creste gaini pitice, de apartament. Lasind la o parte senzationalismul ieftin, inexactitatile descriptive si erorile de traducere, ne marginim sa observam ca in cotidianul „Le Monde" se publica, in data de 28 noiembrie 2011, reportajul intitulat „Gainile debarca in oras" in care era prezentata, ca afacere de nisa, vinzarea de gaini pitice ouatoare, clientii cei buni fiind locatarii blocurilor din Paris. Intr-un singur an, vinzarile uneia din companiile care comercializeaza gaini de apartament au crescut cu 50%. O alta companie a vindut, in doi ani, 30.000 de gaini cumparate cu tot cu habitaclu de apartament. Contra sumei de 200 de euro, orice francez poate deveni mindrul proprietar al unei gaini integrate perfect intr-un habitat „ecologic", usor de instalat in casa. Deocamdata, fenomenul este considerat o moda, iar parizienii care cresc gaini in locuinte sint, ne informeaza gazeta franceza, fie excentrici, fie temerari dispusi sa se bucure de privelistea domestica a unei gaini care scurma in pamint si ciuguleste boabe. Nu e lipsita de insemnatate nici bucuria provocata de pregatirea unui ou proaspat, luat de la sursa si pus la tigaie. Claire, eroina reportajului din „Le Monde", sintetiza experienta de a creste o gaina in locuinta drept o intoarcere la natura, pe de o parte, si la lumea copilariei, pe de alta parte. Sa nu comentam, deocamdata, aceste valori. Fiecare poate decide pentru sine daca a tine o gaina intr-un mini-tarc sau intr-o cusca de apartament e un act