Crimele şi sinuciderea autorului înfricoşătorului caz de la Şag nu puteau fi evitate decât dacă bărbatul ar fi apelat la servicii terapeutice specializate, spun psihologii. Potrivit acestora, gestul bărbatului – uciderea socrilor şi fiului, iar în final sinuciderea – a fost văzut de autor ca o pedeapsă adresată soţiei, pentru distrugerea ideii de familie.
“A fost mai degrabă o formă de răzbunare”
Cazul crimelor de la Şag, încheiate cu sinuciderea ucigaşului, este încă în atenţia opiniei publice. Chiar în prima zi a anului, Ciucia Ioan, de 29 de ani, s-a spânzurat în faţa casei sale, după ce şi-a ucis, cu un topor, socrii şi l-a asfixiat cu o pernă pe fiul său, în vârstă de şapte ani.
Pentru gestul înfricoşător al bărbatului s-au vehiculat mai multe variante de explicaţii, pornind de la o depresie survenită pe fondul unor neînţelegeri în familie, până la nemulţumirea acestuia că soţia, plecată la muncă în Italia, nu venise acasă de sărbători, şi gelozia creată de bănuieli cum că aceasta şi-ar fi găsit un iubit şi intenţiona să divorţeze. Acestea sunt, însă, ipoteze vehiculate de vecini şi prieteni ale celor decedaţi, dar neconfirmate în totalitate de rudele acestora.
Potrivit psihologilor, tragedia nu a avut la bază o depresie a bărbatului, ci mai degrabă un blocaj afectiv şi ideea unei răzbunări crunte la adresa consoartei. “Depresia nu duce la crimă, duce la izolare, la sinucidere. În acest caz, fondul pe care s-au făcut crimele nu este unul de depresie, cât cel al pedepsirii soţiei. Bărbatul şi-a spus : «Nu ai venit să mă vezi, vrei să mă părăseşti? Am să îţi iau tot ce ai mai drag». Deci, ce s-a întâmplat este mai degrabă o formă de răzbunare, de plătire cu aceeaşi monedă. Bărbatul a trăit cumva ideea de unică soluţie, a văzut faptul că femeia nu a venit în ţară de sărbători ca pe un final la ideea de famili
