Despre protestele din Peru, din ultimele luni ale anului trecut, împotriva unui proiect minier de exploatare a aurului pe care compania Newmont încearcă să-l dezvolte s-ar putea să fi auzit. Amploarea acestora a blocat activitatea în capitala regională Cajamarca timp de două săptămâni, astfel încât guvernul a declarat stare de urgență și a trimis trupe militare pentru a interveni. Astfel, informațiile despre proteste au ajuns pe fluxurile internaționale de știri și, pe ici, pe colo (în câte-un colț de ziar, pe câte-un blog sau pe Facebook) și în România.

Situația care a dus la scandalul din Peru este extrem de interesantă. În special prin prisma ”coincidențelor” cu proiectul pe care RMGC îl propune la Roșia Montană. Prima ”coincidență” este legată de dezvoltator (sau ”investitorul strategic”, dacă doriți): Newmont fiind unul dintre principalii acționari la Gabriel Resources, compania care controlează RMGC. Desigur, se înțelege, că ”bunele practici” ale Newmont în Peru n-au vreo legătură cu cele ale reprezentanților lor din România. Sau nu? Să vedem.

Protestele din Peru împotriva acestui proiect minier s-au ținut lanț și s-au amplificat până la maximul atins la finalul lui 2011, după ce Ministerul Minelor și Energiei din Peru a aprobat (în octombrie 2010) studiile de impact asupra mediului. Una dintre principalele revendicări ale opozanților a fost reverificarea acestor studii de către Ministerul Mediului. Ocazie cu care s-a „descoperit” că două lacuri glaciare din regiune urmau să fie secate pentru a putea extrage aurul, în timp ce alte două lacuri ar fi fost folosite pentru depozitarea pământului și rocilor. Cele patru lacuri sunt esențiale pentru viața locuitorilor din zonă. Cu toate că studiile de impact au primit aprobare guvernamentală și chiar dacă sunt esențiale pentru prevenirea scurgerilor toxice, niciun studiu hidrologic sau hidro-geologic nu