Zapisul datează de la 1546 şi reprezintă un contract privind împroprietărirea unui boier al vremii.

Cel mai de preţ document şi cel mai vechi în acelaşi timp aflat spre păstrare la Arhivele Naţionale - Filiala Vrancea provine din timpul domnitorului Moldovei Petru Rareş, fiul nelegitim al lui Ştefan cel Mare.

Documentul reprezintă în fapt un contract încheiat între Petru Rareş şi un boier pe nume Sinea, mărturia scrisă având la bază împroprietărirea boierului cu „două părţi de selişte pe râul Putna", seliştea fiind denumirea dată în ţările române în acea perioadă locului pe care era aşezat un nou sat.

Potrivit istoricilor de la arhivă, zapisul, păstrat în original, este de o valoare inestimabilă şi datează din data de 26 mai 1546, chiar anul morţii sale, fiind un pergament scris în limba slavă.

Originalitatea documentului este dată de sigiliul domnesc rotund de ceară roşie, lipit de pergament, care s-a păstrat extraordinar de bine vreme de jumătate de mileniu.

„Ştiu că zapisul a fost adus aici în 1952, când s-a înfiinţat instituţia noastră. Nu avem o traducere din limba slavă, dar în index ne apare că documentul a fost tradus prin anii 1960, de o echipă de cercetători de la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga" din Bucureşti", ne spune Florin Dîrdală, istoric la Arhivele Vrancea.

Potrivit acestuia, documentul conţine trei părţi.

În prima parte, pe trei rânduri se face descrierea exactă a titulaturii domnitorului, urmată în câteva cuvinte de actul de împroprietărire pe care vrea să-l facă, de obicei astfel de gesturi fiind făcute pentru fapte deosebite de arme şi pentru suprafeţe mari de pământ.

Zapisul se încheie cu un blestem al domnitorului către cei care ar fi avut îndrăzneala să falsifice actul.

„E forma clasică de blestem care apare peste tot în documentele vremii, prin care domnitorul le prezicea