Celebrată în 6 ianuarie, Boboteaza, care semnifică botezul lui Isus Hristos în apa Iordanului, încheie ciclul sărbătorilor de iarnă. Este timpul în care preoţii sfinţesc locuinţele şi apa, dar şi un moment căruia îi sunt asociate obiceiuri şi superstiţii străvechi, religioase sau păgâne, frumoase prin ineditul lor.
Boboteaza – botezul Domnului, Epifania sau Iordanul, cum mai este numită – este celebrată în fiecare an în 6 ianuarie. Sărbătoarea readuce în memoria colectivă a creştinilor din întreaga lume cele petrecute la apa Iordanului, înainte ca Isus să păşească în viaţa publică, la împlinirea vârstei de 30 de ani.
În fiecare an, în ziua de Bobotează, după liturghie, preotul împreună cu enoriaşii fac o procesiune spre un lac, un râu sau un izvor, pentru slujba sfinţirii apelor. Dacă este frig, se pregăteşte o cruce de gheaţă, pentru a marca locul slujbei, şi, la sfârşit, preotul aruncă în apă o cruce de lemn, iar mai mulţi tineri intră să o scoată, chiar dacă este ger. Obiceiul pleacă de la o credinţă străveche potrivit căreia omul care va gasi crucea va avea noroc tot anul.
Deşi este un obicei vechi şi foarte popular, la Timişoara nu se practică aruncarea crucii în apă, dar în fiecare an se face o slujbă de sfinţire a apei, la Uzina de Apă. Slujba este organizată de Parohia Plopi, pe raza căreia se află Uzina de Apă.“Aruncarea crucii în apă se practică în majoritatea zonelor ţării, de către Biserica Ortodoxă. Chiar şi Patriarhul Constantinopolului aruncă de Bobotează o cruce în apa Bosforului, deşi e un loc islamic. Într-adevăr, tot mai multe zone preiau obiceiul acesta, dar la noi, la Timişoara, nu se face, deşi s-ar putea practica la Bega. Însă, deocamdată nu s-a luat în calcul, nu a venit nimeni cu o asemenea propunere”, spune părintele Marius Florescu, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Banatului.
Potrivit
