De Sărbători, m-am sufocat înghiţind aiurea ticuri verbale, de la TV. De departe, cea mai tăbăcită expresie a fost „cumpăna dintre ani".
A scârţâit cumpăna asta-n creierii mei până când a fost amortizată de „va fi judecat pentru săvârşirea infracţiunii de". Căci nu nu ştiu de ce oamenii legii nu spun niciodată, simplu, „un bărbat a furat o drujbă" sau „un şofer beat a lovit o vacă". De fapt, nu ştiu nici de ce scriu eu acum „oamenii legii" în loc de „poliţişti", dar, mă rog, se pare că e o chestiune contagioasă.
Am mai auzit, până la disperare, relatările martorilor, după diverse evenimente creştineşti. Toate încep cu „am auzit o bubuitură". Indiferent că a explodat o butelie, că un nebun a aruncat un boiler de la balcon, că s-au ieftinit mititeii sau şi-a dat demisia vreun ministru, toţi martorii care prind un microfon sub nas cu asta încep: „Am auzit o bubuitură".
Reporterii nu spun „semenii noştri mai lacomi ca noi au chemat Salvarea după ce s-au îndopat cu toate prostiile". Nu, ei spun „românii au exagerat cu bucatele de Sărbători". Românii au făcut, românii au dres, niciodată bărbaţii, femeile, copiii sau căţeii. Doar „românii". Pe urmă, avem ticurile combinate: „românii au luat cu asalt" (magazinele, camera de gardă, pieţele). Recunosc, alături de semenii mei, am luat şi eu cu asalt într-o zi o farmacie, să-mi iau o bulină de cap. Fiindcă începusem să aud o bubuitură.
Simona Catrinaeste editor coordonator Tango
