A stârnit emoţii şi interpretări cu tentă fenomenologică sondajul realizat la sfârşit de an de către IMAS, în care USL este, pentru prima dată de la înfiinţare, cotată cu mai puţin de jumătate din intenţiile de vot. Pentru a aduce lucrurile la dimensiunea corectă, trebuie să spunem că scăderea de 2,8% faţă de precedentul sondaj realizat de aceeaşi echipă este, ţinând cont de dimensiunea eşantionului utilizat, statistic nesemnificativă. Cu alte cuvinte, nu avem certitudinea că ea reflectă o scădere reală a cotei acestei alianţe, existând o probabilitate destul de mare ca diferenţa să fie produsul hazardului selectării eşantionului intervievat.
Pe de altă parte, un alt sondaj IMAS, din iulie, indica o sumă a intenţiilor de vot pentru cele trei partide componente ale alianţei de 57%, ceea ce însemna semnificativ mai mult decât cota actuală, fie ea 52% (acum o lună) sau 49,2% (în decembrie). Un alt motiv de îngrijorare pentru Uniune ar trebui să-l constituie performanţele slabe pe care le înregistrează în Bucureşti. Titlurile spectaculoase de tip „USL a scăzut cu 13 procente în Bucureşti" sunt doar parţial justificate - în sondajul IMAS, subeşantionul Capitalei trebuie să fi însemnat vreo 100 de respondenţi, adică o marjă de eroare de +/-10%. Rămâne însă faptul, confirmat şi de un sondaj Gallup pentru Fundaţia Soros, că o parte importantă (27,5%) dintre bucureşteni optează pentru PDL. Experienţa arată că tendinţele apărute în Capitală tind să se extindă la nivelul întregii ţări.
Obiectivul formării USL, anunţat la începutul anului 2011, era de a obţine majoritatea absolută a mandatelor parlamentare, obligându-l astfel pe preşedintele Băsescu să numească un prim-ministru din această formaţiune. Se vede acum că, la nouă luni de la înfiinţare, USL nu întruneşte o proporţie a intenţiilor de vot superioară sumei cotelor partidelor care au format-o, consemnată î
