Care să fie viitorul agriculturii româneşti? Ferme mari - care să producă mult şi ieftin, sau gospodării mici, cu mâncare eco? Europa ne asigură că e loc pentru amândouă. Şi, totuşi, n-avem nici una, nici alta. Dintre toate ţările europene, noi avem cele mai multe ferme, dar care sunt şi cele mai sărace. Ţăranii recunosc că, pe lângă lipsa unei strategii naţionale, de vină pentru eşecul din agricultură e şi mentalitatea românească.
E trecut de miezul noptii. Pe camp, undeva mai la sud de Bucuresti, domnul Caras, vacar cu ferma de 140 de vaci, s-a inarmat si a iesit la razboi! Agricultorul nu pune geana pe geana - din cauza hotilor. La fiecare coasa, vreme de o saptamana, pana reuseste sa-si stranga balotii de pe camp, fermierul Caras e paznic. La 5 ani de la integrare, Costica Caras tot mai socoteste la fiecare recolta o pierdere de 10% .
La rasarit o ia de la capat, cu balotatul. Lucreaza 150 de hectare - arendate. Ferma lui de vaci nu e nici mare, nici mica. E pe profit. Produce tone de lapte pe zi si livreaza la procesator. Isi vinde laptele la un leu litrul - de negociat un pret mai bun, nu incape vorba.
Fermierul nostru chiar a vrut sa infiinteze prima fabrica din Romania, proprietate a unei cooperative taranesti. A si convins un fond de investitii britanic sa-i imprumute milioane de euro cu o dobanda suportabila. Ce a patit? Cooperativa lui a fost sparta inainte sa functioneze. Un partener s-a retras din afacere, fiindca marele procesator la care inca livra i-a oferit brusc un pret mai bun pe lapte. "Dezbina si condu, asta fac multinationalele in general, asta fac in Romania - spune Costel Caras. Dezbinare totala si sclavie moderna. Prostia este a noastra, a femierilor." Omul povesteste ca, dupa ce a ramas fara cooperativa, a mai ramas si cu laptele nevandut.
Dupa cateva zile îl duci la canal, ca n-ai ce sa faci cu el. Fiindca ma
