Din timp in timp, subiectul remanierii este scos de la sertar spre obosirea presei care sa-l rontaie pana isi toceste dintii, avansand scenariu dupa scenariu in privinta potentialilor "reamaniati". Si cum subiectul isi consuma intreg potentialul in timpul disecarii acestor scenarii, pana la urma nimeni nu mai observa ca remanierea reala nu mai are loc.
Nici de aceasta data, cand remanierea a fost scoasa din posetuta eleganta a Ralucai Turcan, nu cred ca lucrurile vor sta altfel. Sunt posibile unele schimbari la nivelul secretarilor de stat si al directorilor de prin ministere, unele chiar in concordanta cu lista de integritate a Monicai Macovei. Asta pentru ca PDL sa se poata lauda si cu o curatenie la inceput de an electoral. Dar ma indoiesc sa vedem ceva mai mult de atat.
In Romania, remanierile guvernamentale nu au niciodata nimic de-a face cu criteriile de competenta sau, Doamne ferste de asa vorba proasta!, integritate. Cum nici investirea guvernului nu are nicio legatura cu ele. Sigurul motor al oricaror miscari guvernamentale este jocul de putere intre sau din partide.
Daca ne uitam la actuala componenta a Guvernului, nu vom vedea mari competente, ci doar centre de putere. Gheorghe Ialomiteanu (cel care, sa fim seriosi, a ridicat recent premiul acordat politicilor FMI) este omul baronului de Brasov, Traian Igas este mana lunga a lui Gheorghe Falca, iar Ion Ariton a lui Adriean Videanu. Elena Udrea, Sulfina Barbu si Anca Boagiu sunt oamenii presedintelui, iar reprezentantii UNPR si ai UDMR in Guvern depind exlusiv de jocurile de putere din aceste partide.
S-a mai vorbit despre necesara, in opinia mea, inlocuire a lui Teodor Baconschi, insa subiectul a creat unele tensiuni in colitie, cat timp UNPR doreste acest portofoliu pentru Cristian Diaconescu. E drept ca in PDL s-au mai intamplat recent cateva schimbari impo
