- Istoric - nr. 925 / 6 Ianuarie, 2012 ...Otilia-Luminita Costea s-a refugiat la Campeni... ...Si preoteasa Cornelia Costea continua sa-si depene marturiile. Dureri greu si de imaginat: "In fuga noastra din casa, l-am gasit pe parintele intins pe spate, la scarile pridvorului, prezentand pe fata mai multe vanatai (...) Eu am fugit la al treilea vecin, un ungur cu numele Titkos si, plangand, i-am spus ce ni s-a intamplat si de ce am venit sa ne ajute. Ne promisese, formal, ca nu ni se va intampla nimic daca vom ramane in comuna! El mi-a raspuns ca n-a putut veni, pentru ca nu i-a dat voie armata sa vina. Intre timp si casa lui a inceput sa arda, luand foc de la celelalte aprinse. Impreuna cu el, am fugit la locuitorul Baji Feri, unde servitoarele mi-au spus sa nu raman acolo, deoarece voi fi cautata de armata, astfel ca am fugit si de acolo, la marginea satului, pe deal, la o casa a lui Varga, unde, dupa putin timp, a venit si fiica mea Otilia. Ea mi-a spus ca, la inceputul macelului, s-a refugiat la casa lui Gáll Jozsi, de unde a fost ridicata de un soldat, cel care l-a impuscat pe sotul meu, Traian Costea, tatal ei. Acesta, impreuna cu alti soldati, au dus-o pana la marginea comunei Pausa, sub amenintarea ca o omoara, precum l-au omorat si pe tatal ei (...) Vina fiicei mele n-a putut fi alta decat danganitul clopotelor de la Biserica Ortodoxa, trase din ordinul armatei ungare, ca semn al bucuriei datorate de ocuparea comunei, fapt petrecut si la Biserica Reformata. Drept pedeapsa, clopotarii de la Biserica Ortodoxa au fost impuscati chiar in turnul bisericii. Fiica mea mi-a spus ca a scapat cu viata din mana calaului tatalui sau, numai datorita unui ofiter ungur, care, in momentul cand se trageau clopotele, trecand cu unitatea lui pe strada, a fotografiat-o pe fiica mea impreuna cu un grup de alte fete unguroaice din sat. La interventia ofiterului, fiica mea a fos