- Social - nr. 925 / 6 Ianuarie, 2012 "Mai, fata Ionica, te adusa sa nasti aici, la noi, la poalele Parangului. De e baiat – spune mama Lica – va avea in viata multe hopuri de trecut! De e fata, va fi mai bine, pana la un timp.” Am uitat sa spun ca mama Lica era bunica tatalui meu, din partea lui mos Nita. Si, iata, m-am nascut eu. Fara sa ma fii intrebat cineva ca vreau sau nu, m-am pomenit un pui de oltean, dintr-o mama ardeleanca, de peste munte, cum spun oltenii. Povestea e veche, cam din a doua parte a lunii iulie 1932, ziua 13. Mama, nedumerita de prezicerile mamei Lica, a intrebat-o mai molcom, asa cum sunt ardelenii, de unde stie, batrana olteanca, de 90 si ceva de ani, soarta copilului. Privind-o lung, mama Lica i-a spus: "De la fantana cu apa neinceputa a ursitoarelor, care spune si inceputul si sfarsitul!”. Pe mama Lica am cunoscut-o cand aveam patru ani, iar dansa 105. Prezicerile ei au inceput sa se adevereasca pe cand eu eram de cinci ani, prin pierderea tatalui meu. De atunci, tavalugul a inceput sa se rostogoleasca, incontinuu. Fugarit din propria mea tara, de doua ori! Oriunde ma aflam, cand auzeam ca se vorbeste romaneste tresaream. De tanar, olteanul si ardeleanul din mine, incepeam sa ma simt ca sunt cu adevarat roman. Cand auzeam cantecul lui Avram Iancu si "M-a facut mama oltean”, se zburlea pielea pe mine. Seara, pe prispa casei, puneam capul in poala mamei Lica si ascultam vorbe de invatatura, pe care le rostea cu multa blandete celor care veneau in fiecare seara sa le asculte, mai cu seama tineri. Dezvaluia secretele naturii, incat te mirai de unde le stie, deoarece nu facuse scoala. In una din seri, mama Lica a intrebat-o pe o fata care venea mereu si cerea sfaturi batranei: de ce, in ultimul timp, nu a mai venit? Fata a raspuns ca tatal ei s-a certat cu vecinul si a stricat si parleazul. Mama s-a uitat lung la fata si i-a spus: "Spune-i l