Stau pe masa mea, de curând primite sau cumpărate, o sumedenie de apariţii editoriale din anul care tocmai s-a încheiat. Le numesc aici: Ion Vianu – Apropieri, Mircea Mihăieş – Ultimul Judt, Alex Goldiş – Critica în tranşee, Marta Petreu – De la Junimea la Noica, Bianca Burţa-Cernat – Fotografie de grup cu scriitoare uitate, Ion Vartic – Cioran naiv şi sentimental (ediţie nouă, revăzută şi adăugită), Lucian Boia – Capcanele istoriei, Ion Mircea – Manuscrisul din insula elefantina, Eugen Suciu – Motanul, Ion Cocora – Într-o elegie cu obloanele trase, Nichita Danilov – Imagini de pe strada Kanta, Mihail Gălăţanu – România aproximativă, Matei Vişniec – La masă cu Marx (versuri), dar şi Dezordinea preventivă (roman), Eugen Uricaru – Plan de rezervă, Mihail Vakulovski – Tovarăşi de cameră, Radu Aldulescu – Îngerul încălecat (reeditare), Lucian Dan Teodorovici – Matei Brunul, Nora Iuga – Blogstory (ediţie nouă) şi un volum cu mai mulţi autori, Noua poezie nouă, antologia coordonată de Dumitru Chioaru. Pe unele dintre aceste cărţi le-am citit, altele îşi aşteaptă rândul. Însă toate aceste titluri, atât de diferite unul de altul, au în ochii mei o trăsătură comună: autorii lor sunt scriitori de la care aşteptările mele de cititor sunt mari. Le doresc tuturor ceea ce doresc pentru propriile mele cărţi: să aibă parte de o lectură critică atentă şi nepărtinitoare. Acţiunea criticii literare este decisivă, ea transformă o sumă de cărţi oarecare într-o literatură, ea aduce ordinea, cerne, ierarhizează, ea dă sens şi geometrie nenumăratelor încercări literare care, altfel, ar rămâne ceva inform, în totul negrăitor. De aceea, întrebându-mă ce aşteptări am de la noul an, spun: mi-aş dori ca anul 2012 să fie un an al criticii literare. Triumful spiritului critic ar aduce beneficii uriaşe: mediul literar s-ar limpezi considerabil.

În acest moment mi se pare că ne ducem exis