Acum patru ani Institutul de Politici Publice încerca marea cu degetul propunând-ne un proiect civic, un proiect prin care unul dintre noi, unul mai răsărit şi mai merituos, unul mai implicat, poate mai integru să se aleagă dintre toţi şi să candideze „din partea cetăţenilor” la un post de consilier de primărie de sector.

IPP-up îşi motiva gestul prin mediocritatea constatată în rândurile consilierilor locali bucureşteni. Ne întrebau atunci şi întrebarea rămâne valabilă şi acum: cunoaşteţi măcar unul dintre consilierii dumneavoastră locali? S-a remarcat vreunul prin ceva? IPP-ul a parcurs un proces transparent de selecţie, din care până la urmă unul a fost ales, pe baza consultării cetăţenilor Sectorului 4. Acesta beneficia ulterior de consultanţa şi sprijinul Institutului şi un calcul simplu arăta că cu aproximativ 3000 de voturi putea, ca oricare dintre noi, să se facă consilier. Dacă nu greşesc, nu a fost ales în alegerile locale din 2008. IPP-ul, cu realism, nu îşi propuse o primărie ci un amărât post de consilier la Sectorul 4. Totul a fost până la urmă doar un experiment civic.

Îmi aduc aminte că cea mai mare problemă de atunci a colegilor de la IPP era că nu reuşeau să convingă oameni de calitate să-şi asume acest tip de participare publică şi civică. Şi asta nu pentru că ei nu ar fi fost organizaţie respectabilă şi de încredere sau pentru că nu există oameni de calitate în București. Îmi aduc aminte eforturile lor de a convinge printre cunoscuţi şi au dat chiar si anunţuri în presă. Scrieţi „candidatul cetăţenilor” pe un motor de căutare şi le veţi găsi. Concluzia a fost că pur şi simplu oamenii merituoşi şi integrii refuzau politica. Fugeau de expunere, refuzau confruntarea, nu-şi asumau participarea, „nu se mânjeau”.  Alţii îşi calculau riscurile şi alegeau comoditatea aşa cum am explicat aici.

Oamenii nu se bagă pentru că ei cred că lup