Daca tot a venit timpul bilanturilor, daca tot ar trebui sa ne fie rusine ca nu am iesit in strada sa aniversam cinci ani de la intrarea in Uniunea Europeana, sa ne amintim cel putin ca s-au implinit sapte ani de cand Traian Basescu este presedintele Romaniei. Nu e nici mult, nici putin.
Despre Ceausescu, presedintele a spus, intr-un acces fenomenologic, ca ar fi fost un mare conducator, daca s-ar fi limitat la primii 10 ani din cei 25 cu care a binevoit sa ne tortureze.
Ce s-ar fi putut spune astazi despre Traian Basescu, daca presedintele s-ar fi limitat la primul sau mandat? Cum ar fi fost el privit? Ar fi fost vazut ca un modernizator, care a incercat sa faca reforme si sa repuna tara pe drumul modernitatii? Ar fi fost evaluat ca presedintele in timpul caruia au avut loc cele mai mari cresteri ale salariilor si pensiilor, asa cum chiar domnia sa s-a laudat in Parlament, la bilantul primului sau mandat?
Criza mondiala a debutat la inceputul lui 2008, dar in Romania politicienii au refuzat sa o vada si sa o recunoasca pana dupa alegerile din 2009. Exceptie nu a facut nici Traian Basescu. El a insistat sa se promoveze si sa promulge cresterea salariilor profesorilor cu 50%, chiar la sfarsitul lui 2008, iar in 2009 - cand criza facea ravagii in lume - promulga, tot la initiativa sa, venitul minim garantat. Daca aventura sa in fruntea statului s-ar fi incheiat atunci, inainte ca recesiunea netratata sa isi prezinte nota de plata, oare ce ar fi spus astazi istoria despre el?
Ar fi fost marele artizan al singurei perioade in care romanii incepusera sa traiasca bine, sau ar fi fost judecat drept principalul vinovat al celei mai mari crize pe care o traverseaza Romania? Pentru ca Tariceanu nu il lasase, pentru ca partidul sau nu guvernase decat vreo doi ani si jumatate, din patru, si pentru ca Emil Boc nu apucase sa faptuias