De cele mai multe ori, balconul unui apartament devine un fel de prelungire exterioară a interiorului din dorinţa de a ne bucura de cât mai mult spaţiu. Tocmai de aceea, aproape toate apartamentele au balcoanele închise cu geamuri termopan. Dar ce ne facem atunci când constatăm că unul dintre pereţi este în permanenţă ud?

Există o strânsă legătură între umiditate, ventilarea unei încăperi şi starea pereţilor. Un rol important îl joacă vaporii de apă care circulă prin pereţii exteriori în ambele sensuri. Iarna, la temperaturi negative de -10 sau chiar -20 de grade Celsius, aerul exterior are umidităţi ridicate, dar un conţinut sărcat în vapori de apă. În acelaşi timp, în încăperi, unde temperaturile sunt pozitive, se găsesc de aproximativ opt ori mai mulţi vapori de apă care exercită o presiune pe faţa interioară a peretelui de 13 ori mai mare decât a vaporilor de pe faţa exterioară a aceluiaşi perete. În plus, pereţii sunt construiţi folosindu-se multă apă.

După evaporarea masivă a acesteia, în pereţi rămâne o cantitate minimă de vapori. Consecinţa este următoarea: pe timpul iernii, vaporii de apă din interior trec prin pereţi spre exterior. Problemele apar când vaporii de apă din perete sau de pe faţa interioară a peretelui ajung la saturaţie. Atunci, vaporii de apă redevin picături lichide. Care sunt locurile unde observăm vaporii de apă ajunşi la saturaţie? Sunt cel puţin două: pe suprafaţa interioară a pereţilor exteriori sau chiar în interiorul peretelui. Peretele va arăta ca şi cum ar transpira. De exemplu, în cazul unei încăperi în care în aer se înregistrează +20 °C, iar pe peretele exterior +18 °C, condensul începe să apară imediat ce umiditatea relativă atinge 90%. Cu cât peretele este mai slab izolat, iar temperatura sa se micşorează, cu atât condensul începe să apară mai repede. În aceste condiţii apar igrasia şi coloniile de ciuperci.