De atâtea ori în istorie, profeţi de ocazie ori profeţi care au deschis şcoli de gândire au anunţat sfârşitul lumii, că s-ar putea scrie tomuri întregi cu profeţiile, împrejurările în care au fost făcute şi urmările lor. De fapt, s-au şi scris cărţi nenumărate, multe au fost traduse anul trecut şi la noi, pe unele le-am răsfoit, mi-au rămas în minte câteva date, pe care le înşirui acum.
Prin anul 90, papa Clement I proorocea că sfârşitul lumii se putea întâmpla în orice moment, ca urmare a relelor de pe Pământ. În secolul al treilea, se credea că apocalipsa va avea loc după anul 400. În anul 500, s-a creat panică, Sextus Julius Africanus prezisese Armagedonul. În anul 1000, creştinii erau din nou convinşi că lumea se va sfârşi. Eclipsele solare şi alinierea planetelor le-au folosit drept semne. Cronicarii au consemnat că, la trecerea dintre ani, când orologiul a bătut ora 12, mai multe persoane au murit de frică; nu există vreo dovadă. În 1284, Papa Inocent al III-lea a anunţat din nou apocalipsa. Ciuma din 1346 a fost văzută de mulţi ca un început al sfârşitului.
În 1554, se credea ca lumea se va sfârşi datorită inundaţiilor. După 1843, mai mulţi fondatori de mişcări religioase au prezis date exacte pentru apocalipsă, iar faptul că profeţiile nu se adevereau nu i-a descurajat pe mulţi alţii sau chiar pe aceiaşi să prezică din nou. David Berg, fondatorul grupării "Copiii Domnului", susţinea în 1970 că o cometă va distruge Statele Unite. Mai multe prorociri care nu s-au adeverit aveau în vedere anii 1988, 1990, 2000. Apariţia virsusului Y2k, în noaptea revelionului 2000, a fost asociată cu apocalipsa. Între 2007 şi 2010 au apărut nu mai puţin de 46 de ipoteze privind sfârşitul lumii.
Cea mai recentă previziune - observaţi că evit să scriu "ultima", sunt convins că vor urma şi altele - se bazează pe fenomene ce au loc în prezent şi care, inte
