„Orice s-ar întâmpla, trebuie să cauţi puterea în tine, să mergi mai departe", este îndemnul pe care îl transmite Laurenţiu Şerban, militar decorat pentru acte de eroism în Afganistan.
A rămas fără un picior, în 2006, încercând să-şi salveze camarazii aflaţi în pericol de moarte. După accident, a pus bazele unei asociaţii caritabile pentru ajutorarea militarilor români.
"După accident n-am mai putut să plâng", mărturiseşte Laurenţiu Şerban. Pune pe laptop chiar filmuleţul incidentului din 2006, din Afganistan. Se văd câteva transportoare blindate. Se întorceau dintr-o misiune de patrulare. Una dintre camerele de filmat era montată pe un blindat. Soldaţii români şi canadieni din patrulă erau la mică distanţă de baza militară din Kandahar. Deodată, se vede blindatul din fruntea coloanei în flăcări. Blindat românesc. Trecuse peste o mină. E momentul în care Laurenţiu sare din tabul în care se afla, fuge spre tabul avariat, cu gândul să-şi salveze camarazii de la moarte, câţi dintre ei mai rămăseseră în viaţă. Într-un asemenea blindat pot intra nouă oameni.
„Cei care erau încă în viaţă aveau nevoie de ajutor, să fie scoşi cât mai repede de acolo, înainte ca focul să se extindă", descrie omul situaţia gravă din acel moment. Laurenţiu însă n-a mai ajuns la tabul avariat, pentru că şi el a călcat pe o mină. Vedem apoi alte imagini, de data asta cu doi soldaţi care duceau o targă. „Eu eram pe acea targă, cu faţa în jos", spune gazda mea. Laurenţiu mai avea, la momentul incidentului, încă două săptămâni de misiune în Afganistan, dintr-un stagiu de şase luni, şi ar fi venit acasă. Dar în loc să ajungă în România, a fost dus la un spital american din Germania, unde a stat trei luni şi jumătate. Medicii i-au salvat viaţa. Nu şi piciorul drept...
Altă operaţie riscantă, în decembrie 2011
Când l-am sunat prima oară pe Laurenţiu, în decembrie,
