Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 şi 1950

de Lucian Boia, Editura Humanitas

Cunoscut pentru lucrările sale de demitizare, de redefinire a istoriei naţionale adusă de comunism în punctul maxim al mistificării şi legendei mincinoase, Lucian Boia este unul dintre cei mai cunoscuţi şi contestaţi istorici români la ora actuală. Faima sa („Istorie şi mit în conştiinţa românească“ este o carte care s-a impus, nu fără scandal, în rândul publicului larg, dar şi specializat) nu este întrecută, poate, decât de cea a lui Neagu Djuvara, un alt istoric român care a polemizat cu tabuurile istoriografiei canonice.

Ultima sa carte, „Capcanele istoriei. Elita românească între 1930 şi 1950“ este o încercare, ca şi o recapitulare a ceea ce s-ar putea numi „acţiunea istorică“ a elitei intelectuale româneşti într-o perioadă de timp în care România a trecut prin mari frământări politice şi sociale. Amplul excurs al istoricului vizează transformările de conştiinţă şi de ideal prin care a trecut o ţară întreagă, în frunte cu elita sa politică şi culturală, în încercarea de a scăpa de capcanele unei istorii tot mai ostile. Epoca lui Carol al II-lea, prinţ al culturii şi mecena al artiştilor, ambiţios condotier politic, dar şi cea a lui Gheorghiu Dej şi a lui Nicolae Ceauşescu capătă ritm şi nuanţe nebănuite sub pana unui istoric care lasă documentele să vorbească, dar care interpretează cele deja ştiute din perspectiva comparatistă a unui istoric atent la felul cum „frunza umană“ e purtată de vântul unei istorii adesea haotice, de neînţeles. Sute de intelectuali români au avut forţa şi slăbiciunea de a păşi pe scena principală a unei istorii care s-a dovedit, pe rând, largă sau neîncăpătoare pentru ambiţiile lor, dar şi restrictivă, tortuoasă atunci când România a trebuit să cedeze teritorii unor puteri străine care au profitat de slăbiciunea in