După un an 2011 în care UNPR a racolat cu înverşunare primari de la celelalte partide, 2012 se anunţă foarte fierbinte în perspectiva alegerilor locale şi generale

Partener de guvernare al PDL, Uniunea Naţională pentru Progresul României (UNPR) a dat startul campaniei de transferuri spectaculoase de primari încă de anul trecut. Nici celelalte partide nu au stat degeaba şi au început negocierile de atragere a edililor de la partidele adversare. Logica este simplă. Un primar câştigat înseamnă sute, mii sau zeci de mii de voturi, deci control asupra deciziilor care se iau la nivelul unei localităţi. În felul acesta, resursele financiare, mai ales fondurile europene, pot fi direcţionate după cum dictează interesele de partid. Cum rolul şi influenţa primarilor asupra electoratului sunt în creştere, în ciuda dosarelor penale pe care le au unii dintre ei, lupta pentru a-i atrage este cu atât mai aprigă. Nu vorbim de şantaj, ci de promisiuni legate de bani pentru investiţii sau orice alte avantaje care i-ar ajuta pe primari să rămână la putere. Partidele care au plecat să-i colinde pe primari mizează şi pe nemulţumirile acestora legate de partidele din care fac parte, pe eventualele probleme cu legea ale acestora sau pe faptul că au căzut în dizgraţia şefilor lor.

O singură, dar mare problemă au partidele. Primarii pe care i-au convins să sară în barca lor au făcut-o doar verbal, nu şi în acte. Concubinajul politic este determinat de legea care îi obligă pe primarii demisionari din partidul pe listele căruia au câştigat voturile să renunţe la mandatul de ales local. Or, ce primar ar renunţa de bunăvoie la scaun de dragul unui partid în care azi eşti, mâine nu eşti? Situaţia are şi aspecte ridicole. Legea spune că, dacă este dat afară din partid, primarul nu-şi pierde mandatul, aşa că partidele părăsite îi ţin legaţi de glie fie pentru a le pune beţe în roate