Anul 2012 a început sub semnul violenţei. Sinucideri groaznice, bătăi ca-n Vestul Sălbatic, împuşcături. Parcă nici un an nu a început aşa de brutal, aşa dezlănţuit. Anul 2012 a început sub semnul violenţei. Sinucideri groaznice, bătăi ca-n Vestul Sălbatic, împuşcături. Parcă nici un an nu a început aşa de brutal, aşa dezlănţuit.
Nu trebuie să fii mare sociolog sau să ai studii temeinice în domeniu ca să ştii că în anii de criză, de recesiune, violenţa creşte. Foamea reduce omul la stadiul de animal, la instincte, iar acestea sunt mai puternice decât conştiinţa. De aceea există o marjă critică a şomajului. În Occident, prin lege, nu poţi arunca în stradă câţi şomeri vrei tu. Se ştie că omul răpus de foame va cădea, va aluneca pe panta violenţei, a infracţionalităţii.
Cu alte cuvinte, de foame îţi va da în cap. Se strică ordinea sociala. Violenţa românească îşi are însă resorturile şi în altă parte. Nu vi se pare ciudat că după 22 de ani de la desfiinţarea pedepsei cu moartea, circa 80% din români cer reintroducerea pedepsei capitale? De unde setea aceasta de sânge? Distrugerea coeziunii sociale, atomizarea societăţii şi, mai pe româneşte spus, înrăirea oamenilor duce la această violenţă. Slăbiciunea statului, inversarea valorilor societăţii îi împing pe indivizi la a-şi face singuri dreptate! Statul de drept este încă o glumă proastă. Justiţia stă execrabil în sondaje privind încrederea populaţiei.
A devenit oarecum o axiomă că în România nu poţi să ai parte de dreptate! De aici până la a încerca să- ţi faci tu singur propria justiţie nu este decât un pas. Iar cine are bani se simte cu atât mai îndreptăţit într- o societate manelizată, unde dacă ai bani poţi face orice! Fără întărirea statului, vorba lui Vântu, Sorin Ovidiu Vântu, şi o justiţie incoruptibilă, violenţele pot scăpa oricând de sub control!
