În ultimii ani, oamenii folosesc tot mai rar poşta tradiţională. În schimb, dau preferinţă mesajelor online, mult mai rapide. În secolul vitezei, am găsit totuşi din cei care păstrează cu sfinţenie răvaşele primite cu zeci de ani în urmă de la persoanele dragi.
„Bună ziua sau bună seara, cum te va găsi mica mea scrisoare!", este o formulă de salut pe care o întâlnim din ce în ce mai rar. Astfel începeau aproape toate scrisorile expediate celor apropiaţi.
În ultimii ani, însă, geanta poştaşului e tot mai uşoară. Locul răvaşelor scrise îl iau mesajele transmise prin poşta electronică şi sms-uri în care, deseori, în loc de cuvinte sunt folosite simbolurile, cele mai rapide mijloace de a comunica: ☺ - sunt mulţumită, ;) - am chef de glume. :D - sunt fericită, :P - am chef de joacă, :* - te pup. Acestea ajung la destinatar imediat ce apeşi butonul „trimite". Atunci când expediezi însă o scrisoare tradiţională trebuie să te gândeşti cum să-ţi formulezi gândurile, îţi ia timp până cumperi plicul şi după ce îl arunci în cutia poştală trec cel puţin două zile până epistola ajunge la destinaţie.
„Acum nu mai am cui scrie"
L-am întrebat pe pretorul sectorului Centru din Capitală, Vladimir Şarban, când a trimis sau a primit ultima dată o scrisoare. „A fost cu mai mulţi ani în urmă şi era destinată părinţilor mei. De când au murit, însă, nu mai am cui scrie", ne-a spus funcţionarul, scoţând dintr-un sertar un teanc de scrisori îngălbenite de vreme. Aproape toate erau de la tatăl său, care îi povestea ce se mai întâmpla pe acasă şi se interesa de sănătatea copiilor. „Scria numai tata, că mama era necărturară. Era născută la 22 februarie 1923. În această zi mă străduiam să mă duc acasă, la Corpaci, Edineţ. Într-un an, i-am anunţat că nu voi putea veni printr-o scrisoare, singura metodă pe atunci de a comunica. Planurile s-au schimbat şi am ajuns în sat seara
