Scoţia hibernează. Nu e zăpadă, ci presiunea uraganului care a paralizat-o de câteva zile. De ieri, pe lângă vântul puternic, s-a adăugat şi o ploaie sâcâitoare. O vreme pe care nici măcar eroul William Wallace nu şi-ar fi scos soldaţii la luptă. Singurul “Braveheart” din poveste: Dorin Goian (31 de ani), acum la Glasgow Rangers, care a acceptat o discuţie sinceră, de un ceas, în inima unui oraş cuprins de “storm chaos”. Scoţia hibernează. Nu e zăpadă, ci presiunea uraganului care a paralizat-o de câteva zile. De ieri, pe lângă vântul puternic, s-a adăugat şi o ploaie sâcâitoare. O vreme pe care nici măcar eroul William Wallace nu şi-ar fi scos soldaţii la luptă. Singurul “Braveheart” din poveste: Dorin Goian (31 de ani), acum la Glasgow Rangers, care a acceptat o discuţie sinceră, de un ceas, în inima unui oraş cuprins de “storm chaos”.
Libertatea: Goe, cum te descurci cu vremea din Scoţia?
Dorin Goian:Mie îmi place să joc pe ploaie! Bine, nu pe furtuna care a cuprins Scoţia zilele astea... Mă enervează să fie cald! Mai rău e pentru Nadia, nevastă-mea, şi pentru cei mici, Maia (n.r. - 5 ani) şi Nectarie Matei (n.r. - 2 ani), că nu se pot plimba. Dar pot merge în mallurile uriaşe de aici, care au locuri de joacă pentru copii.
Apropo, multă lume nu ştie ce e cu numele ăsta, Nectarie...
În primul rând, să-ţi spun că Nectarie e un stângaci autentic. Când vede minge, o loveşte cu putere, s-ar juca toată ziua cu ea. E neam de Goieni, că doar toţi fraţii, eu, Lucian, Liviu şi Gigi am jucat fotbal în Liga I. Toată ziua spune doar “Tati, gol!”. De ce Nectarie? E o poveste dureroasă, la propriu. La începutul lui 2008, înainte de Euro, am vrut să mă las de fotbal! Aveam dureri groaznice de spate, o discopatie lombară păcătoasă. Jucam numai după ce făceam injecţii, însă nici cortizonul nu-şi făcea efectul! Ajunsesem să nu mai pot merge pe stradă: ieşeam la
