Mari povesti de iubire
A vorbit si a zambit putin, a plans mult, aproape fiecare intrebare o durea, dar raspundea asa, cu lacrimile siroindu-i pe obraz si cu vocea scazuta. M-a impresionat pana la lacrimi disponibilitatea de a vorbi despre suferinta sa launtrica, de a raspunde tuturor intrebarilor scotocitoare de suflete. De a traversa tacerile si desertul inimii, de a face sfortari uriase, pentru a reveni in lume, printre semeni, cu toata durerea pricinuita de pierderea iubirii vietii sale, compozitorul Cornel Fugaru. Acum, cand e singura si in jur e frig, frumoasa ei poveste de iubire ii da putere sa nu se incovoaie sub incercarea destinului. Iat-o, asa cum mi-a relatat-o, coplesita de amintiri.
"Muzica pura. Asta era Cornel"
- Ati fost, timp de 25 de ani, alaturi de Cornel Fugaru, marea dragoste a vietii dvs., care continua acum in alt plan. Ce v-a apropiat, ce v-a facut sa ramaneti intr-o relatie atat de armonioasa?
- M-au atras dintru inceput bunatatea si generozitatea lui. Am ajuns sa ne completam unul pe celalalt si in relatia noastra de iubire, si in muzica. Legatura noastra a inceput din prietenie si respect. Am devenit foarte buni prieteni, ne-am respectat preocuparile, si asta, incet-incet, s-a transformat in dragoste. N-a fost nici atractie fatala, nici foc de paie. A fost o legatura trainica, intarita de timp, de complementaritatea firilor noastre si de pasiunile comune. Am stiut asta, ca el, Cornel, e barbatul vietii mele, asa a fost si va ramane pentru vesnicie, chiar daca el a disparut fizic. Mai intai, am facut un cuplu pe scena, cantand impreuna. El a si compus pentru mine cat timp am cantat. Era un compozitor celebru, eu o interpreta cunoscuta. Am continuat sa fac muzica, chiar si dupa ce hotarasem sa nu mai cant.
- De ce ati renuntat la scena? Erati o interpreta foarte iubita de romani, in ga
