Fostul căpitan al giuleştenilor, despre care s-a spus că ar fi fost ofertat recent de Rapid, explică de ce viitorul său e legat de gruparea din Gruia.
George Copos i-a arătat uşa, dar Vasile Maftei, fotbalistul care a venit pe lume la maternitatea Giuleşti, nu a uitat de echipa pentru care a evoluat 9 ani. "Deportat" în Bărăgan, la Urziceni, fostul căpitan şi-a împlinit visul de a juca în Champions League, iar apoi a schimbat nuanţa de vişiniu, semnînd cu CFR Cluj. Timpul a prescris resentimentele, dar n-a alterat dragostea pentru Rapid. Refăcut după o accidentare urîtă, fundaşul şi-a expus ambiţiile la noul său club. A evocat însă şi amintirea Giuleştiului, dar şi pe cea a lui Nicolae Dobrin, cele două feţe ale pandantivului său afectiv.
- Vasile, 2011 a fost un an dificil pentru tine. S-a terminat coşmarul?
- După perioada de pregătire voi fi sută la sută pregătit să răsplătesc încrederea celor de la CFR. Pot să spun că 2011 a fost cel mai greu an din cariera mea. Eram obişnuit să adun între 30 şi 34 de meciuri pe stagiune, acum a venit accidentarea asta şi de-abia am strîns 3-4 partide. Am avut probleme la cartilajul genunchiului. E o accidentare mai grea, din cauza uzurii, a terenurilor, dar acum am trecut peste...
- A fost cea mai grea accidentare din cariera ta?
- A fost un şoc pe care l-am resimţit în primul rînd din punct de vedere psihic. A fost foarte greu să accept că nu mai pot juca, mai ales că eram obişnuit să duc fără probleme sezoane întregi. Acum am stat pe tuşă aproape 9 luni, categoric, cea mai grea accidentare din cariera mea! Am mai avut, în 2001, probleme la ligamentul colateral, dar atunci am lipsit doar vreo 6 săptămîni.
- Cum a decurs recuperarea?
- M-am operat în Turcia pe 1 aprilie. 8 săptămîni am stat cu genunchiul imobilizat. E foarte dificil, se pierde foarte repede masa mu
