Traim moda modelelor si a scenariilor. Economistii cauta modelul ideal, politicienii scenariul perfect. Si unii, si altii, sunt contrazisi de o realitate nemiloasa, pe care refuza s-o recunoasca: nimic nu este ideal, nmic nu este perfect.

Oamenii se simt inselati

Criza economica prelungita a discreditat mai intai modelul de economie americana, apoi versiunea europeana. Scenariile asiatice sunt, din cand in cand, inaltate in slavi si, tot din cand in cand, aruncate in derizoriu. Dupa prabusirea comunismului, o buna parte a omenirii astepta sa vada arborele capitalist incarcat de fructe coapte.

Iata insa ca merele de pe arborele sperantelor sunt putrede pe dinauntru. Oamenii simpli se simt inselati de soarta, smecherii profita repede de conjuctura, iar expertii se intreaba debusolati unde se ascunde eroarea.

Criza imobiliara si prabusirea bancii Lehman Brothers au sugerat deodata ca raul vine de peste ocean. Ca sa puna gaz peste foc, teoreticienii s-au referit si la razboiul din Irak, unde s-au dus pe apa sambetei incomparabil mai multi bani decat cei de la amarata de banca Lehman.

Singura diferenta e ca falimentul bancii a aparut neprevazut, producand convulsii, iar costurile razboiului erau dinainte calculate si, deci, fara socuri.

Europa, vazuta din China

Pe acest fond, fostul ministru de Finante al Germaniei, Peer Steinbruck, a acuzat America de nepricepere in manuirea delicatelor instrumente financiare, iar Marea Britanie de "americanizarea" propriului sistem financiar.

Dar criza nu s-a aratat a fi suta la suta americana. Dimpotriva ea a contaminat, ca sa zic asa, partea cea mai delicata a Europei, fara s-o ierte nici pe cealalta.

A sosit randul americanilor sa judece aspru politica eonomica a Europei, risipitoare de resurse si sustinatoarea unui sistem de pro