…Sunt, în egală mă- sură, o promisiune pentru anul care abia a început! La Filarmonică, la Atheneul Român, pe parcursul ultimului concert al anului, în compania orchestrei Filarmonicii, dirijorul Horia Andreescu a oferit momente de fermecător antren adresate marelui public.

Este un public divers, animat de o curiozitate firească, melomani de bună ocazie, stimulaţi de dorinţa de a fi petrecut în mod agreabil câteva dintre ultimele ore ale anului. Mă refer la un public diferit de cel al biletelor de abonament. Muzica, mişcările dansante, inclusiv comentariile atât de spirituale ale şefului de orchestră, au alimentat buna dispoziţie a celor prezenţi în sală, în egală măsură a muzicienilor orchestrei. Dansuri slave, dansuri ungare, româneşti sau spaniole, ruseşti sau italiene, un periplu european – şi nu numai! – al bunei dispoziţii, din America centrală, de Sud şi de Nord… şi până în Orient…; o frenezie a dansului peste care a tronat mişcarea suverană, distinsă, a valsului imperial vienez! O seară de dans fără muzica lui Johann Strauss fiul? De neconceput! Cu mişcarea valsului „Mână în mână”, la vremea lor, au deschis seara de bal Impăratul de la Viena şi Kaiserul de la Sanssouci; Napoleon fusese învins şi Europa se putea avânta în ritmul ameţitor al dansului! Nu a lipsit muzica lui Ceaikovski din Spărgătorul de nuci; este artistul care a ştiut a înnobila plastica mişcării prin întâlnirea acesteia cu prospeţimea inspiraţiei melodice. Muzica lui Rossini prelucrată de Respighi, ritmul trepidant al Horei staccato imaginată de Grigoraş Dinicu, Can-Can-ul parizian al lui Offenbach la descinderea lui Orfeu în Infern, Tango-ul lui Piazzolla, Mambo-ul cubanez al lui Leonard Bernstein…; şi câte şi mai câte melodii de dans au fost oferite de muzicienii Filarmonicii conduşi de Horia Andreescu; ne-au descreţit frunţile cu un torent al bunei dispoziţ ii. Cum s-a cân