Ungaria se află într-o situaţie uluitoare pentru un stat european, la şapte ani de la integrarea în Uniunea Europeană. Americanii enunţă ipoteza reluării emisiunilor în limba maghiară a postului de radio Europa Liberă, în vreme ce la Bruxelles se aud voci care cer invocarea art. 7 din Tratatul de la Lisabona care ar suspenda dreptul de vot al Ungariei în instituţiile UE.
În aceeaşi vreme, finanţele ţării sunt la pământ. Randamentul obligaţiunilor maghiare la 10 ani au sărit de 10%. Iar ţara are nevoie anul acesta, ca de aer, de 15,5 miliarde de euro (18% din PIB), potrivit unor surse, doar 4 mld. euro, după altele, pentru a-şi rostogoli datoria publică.
Avertismentul este extrem de dur: nimeni dintre finanţatorii "ieftini" nu va da aceşti bani Ungariei, care ar putea deveni, astfel, prima ţară a Uniunii Europene intrată în faliment. Primul faliment, la poarta de Vest a României!
De ce este atât de complicat, totuşi, cazul Ungariei?
În vară, într-o vizită la Budapesta cu ocazia bilanţului preşedinţiei maghiare a Uniunii Europene, am putut sta de vorbă şi cu partizani ai guvernului Orban şi cu adversari ai acestuia. Primii susţineau că nu poţi să negi legitimitatea unui guvern care a câştigat alegerile cu două treimi din voturi. Şi adăugau: ungurii sunt interesaţi doar de puterea lor de cumpărare, viaţa lor este cenuşie, speranţa lor este în acest guvern. Ceilalţi acuzau atotputernicia şi deriva aceluiaşi guvern care, l-a adăpostul majorităţii parlamentare masive, ar putea modifica Constituţia într-o singură zi, după plac.
În Ungaria, în urma noilor reglementări în domeniul presei şi a "probei surselor", sute, dacă nu mii de ziarişti nu neapărat ostili, ci neînregimentaţi sub flamurile lui Orban, şi-au pierdut slujbele, mai ales cei care lucrau în mass-media publice.
O nouă Constituţie a intrat în vigoare la în
