Am început de ieri publicarea unei serii de articole despre situaţia fotbaliştilor români U21, în ziar şi pe site. Ele sînt produsul unei analize care a vizat evoluţiile jucătorilor născuţi înainte de ianuarie 1991 în sezonul în curs şi care acoperă Liga 1, Liga 2, primele ligi din Serbia, Bulgaria, Ungaria şi Ucraina, precum şi cele mai importante campionate europene (Spania, Anglia, Italia, Franţa şi Germania). Concluziile le găsiţi aici:
Episodul 1
Episodul 2
Sînt îngrijorătoare pentru fotbalul nostru, deşi nu (încă) dramatice. E prefigurarea unui colaps şi tocmai de-aceea aceste rînduri: aş vrea ca împreună să facem ca acest tabloul dezolant să rămînă doar atît. Să nu se concretizeze. În episodul următor, de luni, am încercat să redau mecanismul de factori care a determinat situaţia. Aş fi bucuros să completăm împreună demersul, cu partea lui determinantă: eventualele soluţii.
Venite din partea voastră, ele vor reprezenta parte integrantă a analizei. Fotbalul rămîne, orice s-ar întîmpla, un fenomen destinat suporterilor. Cu societăţi private, cu preţuri şi nedreptăţi, instituţii şi comisii. Dar, fundamental, activ datorită publicului. Gîndesc, aşadar, că e normal ca suporterilor să le pese de viitorul fotbalului şi astfel să contribuie la acesta, cu idei, planuri şi critici.
Pe baza analizei, ce credeţi că e de făcut? Ţine de mentalitatea şi de pregătirea antrenorilor, e vorba de lipsa de valoare a tinerei generaţii? Cît contează interesele impresarilor, în ce măsură e vinovat sistemul competiţional? E atît de bolnav sistemul încît singura soluţie e o carieră în străinătate, încă din perioada junioratului?
P.S. Analiza se referă doar la situaţia fotbaliştilor români U21 din Liga 1, abordarea întregii problematici a fotbalului juvenil fiind mult prea amplă. Promit însă că voi analiza, în curînd, şi situaţia la celelalte nivele,
