Statuile Craiovei, monumente de o vechime respectabilă, stau de strajă pe alei sau în parcuri. Trecem zilnic pe lângă ele, dar nu le ştim povestea.

Alături de monumentele arhitecturale ale Băniei, statuile au şi ele un rol foarte important atât în istorie şi cultură, cât şi în estetică. După cum ne e povestit în cartea „Istoria Craiovei“ (Ed. Scrisul Românesc, 1977), realizarea lor se datora, în trecut, iniţiativei particulare în special. Începând cu 1944, s-a evidenţiat grija deosebită a statului, a forurilor culturale locale, de a îmbogăţi acest patrimoniu artistic printr-o acţiune de achiziţii sistematice.

Primele statui din oraşul nostru - ale lui Barbu Ştirbei, Ioan Maiorescu şi Alexandru Ioan Cuza - datează de la începutul secolului 20, când în Craiova lua amploare curentul patriotic ce-şi propunea să aducă în memoria colectivă personalităţile marcante ale ţării.

18.000 de lei pentru Barbu Ştirbei

Aşadar, în 1904, descendenţii lui Barbu Ştirbei au luat inţiativa de a-l onora pe acesta printr-o statuie, dezvelită peste opt ani, la 8 decembrie. Monumentul a fost executat la Paris de către Jean de Nouy şi turnat în bronz de Ferdinand Barbedienne. Această lucrare este şi cea mai veche statuie a Craiovei. Următorul bust ridicat a fost cel al lui Ioan Maiorescu, la propunerea societăţii culturale a elevilor Colegiului craiovean. Prin subscripţia publică şi cu contribuţia lui Titu Maiorescu, s-a adunat suma de 18.000 de lei, iar executarea bustului din bronz, cu soclul făcut din piatră de Câmpulung, i-a fost încredinţată sculptorului I. Iordănescu din Capitală. Inaugurarea statuii a avut loc la 7 ianuarie 1913, odată cu volumul omagial realizat de profesorii N. Bănescu şi Vasile Mihăilescu.

În 1909, s-a pornit pe drumul lung al ridicării statuii lui Alexandru Ioan Cuza. La cincizeci de ani de la Unirea Principatelor s-au lans