Ziua a 7-a a calendarului gregorian, cea care urmează Bobotezei, este sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului, cel mai mare dintre profeţi, cel care a pregătit intrarea lui Iisus Hristos în peisajul lumesc, ca Mântuitor. Numele sfântului Ioan este purtat de aproape 2 milioane de români, dintre care trei sferturi sunt bărbaţi.

Ioan s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Venirea sa pe lume a fost vestită de îngerul Gavril tatălui său, care nu a crezut cuvintele îngerului, drept pentru care a rămas mut până când a pus numele fiului său, Ioan. Evanghelia îl descrie pe Ioan Botezătorul: “Şi Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare din piele împrejurul mijlocului şi mânca lăcuste şi miere sălbatică” (Marcu 1,6). Această imagine îl revelează pe marele ascet din Ioan, cel care învinge în fiinţa sa înclinaţiile umane spre păcat şi devine vrednic să-l vestească lumii pe Hristos.

Misiunea lui Ioan a fost să pregătească şi să anunţe vestea venirii lui Mesia. Astfel, el îndemna oamenii să îşi recunoască păcatele şi să se căiască, după care le dăruia botezul. Acest botez presupunea nu atât iertarea păcatelor, cât mai degrabă pregătirea sufletului pentru primirea iertării. Ioan şi-a împlinit misiunea botezându-l pe însuşi Iisus în apele Iordanului. Este momentul în care rolul lui Ioan scade treptat, iar cel al lui Iisus creşte.

Regele Iudeii din acea vreme, Irod, a tăiat capul lui Ioan Botezătorul, după ce Salomeea i-a solicitat aceasta regelui ca răsplată pentru dansul ei. Dorinţa criminală i-a aparţinut, de fapt, mamei ei, Irodiada, care îl ura pe Ioan pentru mustrările pe care i le aducea regelui pentru traiul nelegiuit pe care îl avea cu ea, care era totodată soţia fratelui lui Irod. După venirea Mântuitorului şi după moartea lui ca martir, Ioan Botezătorul continuă să fie pentru creş