Mijlocaşul Sorin Strătilă (25 de ani) vine în Ştefan cel Mare cu gîndul să dea golul victoriei împotriva fostei sale echipe, la care nu i s-au dat şanse decît la formaţia secundă.
- Sorin, cum te-ai apucat de fotbal?
- Păi, pe la 9 ani m-am dus la Tractorul Braşov şi am început să joc. Tata a făcut box de performanţă timp de 10 ani şi a încercat să mă îndrume şi pe mine în sportul ăsta, dar eu fugeam din sala de box la fotbal. Nu-mi plăcea să-mi iau pumni în cap! Am făcut şi înot înainte de asta, însă răceam mai mereu de la apa aia rece, aşa că am zis să continuu cu fotbalul, mai ales că-mi plăcea enorm. Dar am avut ceva peripeţii!
- Detaliază, te rog!
- Păi, am fost la Şcoala de fotbal "Nicolae Dobrin", am dat testele, le-am luat fără probleme, însă cînd mă uitam la restul copiilor mă speriam. Erau uriaşi pe lîngă mine! Eu aveam 1,40 metri şi 35 de kilograme, iar restul aveau 1,60 metri şi toţi peste 50 de kilograme, eu eram firav rău. Atunci am început un tratament special cu injecţii pentru a mă dezvolta. A dat roade, uite ce mare m-am făcut! Ha, ha, ha!
"La titlu ne batem cu CFR şi cu Rapid, nu cu Steaua!"
- Care sînt principalele tale calităţi?
- Am viteză foarte bună, ceea ce mă ajută mult, apoi mă descurc bine pe metru pătrat, scot uşor adversarul din joc şi arunc repede mingea în gura porţii. Mai am de lucrat la lovirea balonului cu piciorul stîng şi la detentă, chiar dacă din cele trei goluri marcate de mine în Liga 1, două au fost cu capul.
- Care-i dorinţa ta cea mai arzătoare?
- Să joc împotriva Stelei şi să-i dau gol sau măcar să ofer o pasă decisivă. Important e să cîştige Dinamo şi să luăm titlul. O să arăt eu în derby cine e Strătilă, nu mă poate opri nimeni şi nimic, visul meu e să bat Steaua! Eu n-am avut nici o treabă cu Steaua, am jucat acolo numai pentru echipa a doua, după ce
