Circulă pe internet un schimb epistolar care merită cunoscut, pentru că e semnificativ pentru nişte stări de lucruri mai ample. Un senator român trimite “românilor de pretutindeni” un mesaj de felicitare idiot, ipocrit şi de o limbă de lemn naţionalistă absolut penibilă. Un citat:

Din Australia până în America de Nord, din Europa şi până în Asia, românii au ridicat pe podiumurile sportului de performanţă drapelul naţional al României, au dus la cele mai prestigioase universităţi frumosul grai românesc şi excelează în orice domeniu activează, făcând cinste ţării natale.

Şi aşa mai departe.

Primind acest mesaj, un român din străinătate a simţit nevoia să răspundă senatorului. Răspunsul e elaborat şi subtil, dar esenţa lui surprinde exact marea problemă a modului în care este privită problema migraţiei româneşti, în special de către politicieni şi în special de cei aflaţi la putere: de ce sărbătoreşte lumea cu atîta înflăcărare faptul că nişte oameni, indiferent că sînt doctori sau muncitori în construcţii, cercetători sau culegători de căpşuni, sînt împinşi să plece din ţara lor ca să poată trăi mai bine sau doar ca să poată supravieţui?

Două citate din scrisoarea de răspuns:

Dragă Domnule Senator Viorel Badea,

Sînt și eu unul dintre „românii de pretutindeni” care au primit scrisoarea dumneavoastră cu ocazia, nu știam, „Zilei românilor de pretutindeni”. Vă mulțumesc pentru caldele urări și îndemnuri, chiar dacă, trebuie să mărturisesc, laudele dvs. sînt exagerate în ce mă privește pe mine, unul din românii de pretutindeni cărora vă adresați. Nu am adus nici o „contribuție” comunității care a binevoit să mă primească (în afară de cîteva taxe), nu am afirmat prin nimic „valorile românești”, nu practic sport de performanță sub drapelul țării, iar singurul domeniu în care „excelez” deocamdată este livrarea de mîncare indiană la domiciliu