Formula „u = d x s“ pare să fie o banală expresie matematică şi nu vă spune nimic, însă ascunde un lucru interesant: este „definiţia“ matematică a umorului

Expresia matematică menţionată a fost născocită de Alastair Clarke, un expert american în teorie evoluţionistă, care sugerează ideea că informaţiile neadevărate sunt cele considerate de public drept cele mai amuzante. Teoreticianul a explicat această ipoteză prin faptul că supravieţuirea rasei umane a depins dintotdeauna de asimilarea corectă a informaţiilor, deci ceea ce nu intră în sfera adevărului este considerat, în mod involuntar, haios. „Plăcerea pe care o simţim la auzul unei informaţii - variabila «u» - poate fi calculată înmulţind gradul de dezinformare perceput - variabila «d» - cu seriozitatea cu care tratează o persoană respectiva informaţie - variabila «s». Aceasta este formula matematică a umorului“, a explicat Clarke.

Acesta susţine că există opt tipare care reprezintă pietrele de temelie ale elementelor de umor, modele care au fost imaginate sau exprimate indiferent de gradul de civilizaţie, cultura generală sau gusturile personale. Cu alte cuvinte, dacă aţi auzit într-un serial de comedie o glumă care vi s-a părut cunoscută, chiar o ştiaţi, pentru că ideea ei face parte din aşa-numitul „subconştient colectiv“. Alastair Clarke precizase şi înainte de a elabora această teorie că umorul se bazează pe recunoaşterea-surpriză a unor tipare, însă acum a identificat natura exactă a modelelor implicate, analizând şi descriind unitatea umoristică şi relaţiile contextuale pe care se bazează aceste unităţi. Mai mult, Clarke şi-a propus să demonstreze caracterul universal al teoriei sale, arătând că aceste câteva tipare sunt prezente în peste o sută de tipuri diferite de umor.

Teorie unică pentru concepte multiple

În urma cercetărilor efectuate, teoreticianul a stabilit cel