A fi botezat inseamna, asa cum spuneam, a deveni copilul lui Dumnezeu, printr-o infiere mijlocita de Insusi Fiul Sau - Iisus Hristos. Anul care tocmai s-a incheiat, 2011, a fost declarat de Sfintul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane drept an omagial al Sfintului Botez si al Sfintei Cununii. Prilej pentru toti, clerici si credinciosi, de a reflecta mai intens asupra acestor doua sfinte taine care consfintesc "nasterea din apa si din Duh" a fiecarui crestin, respectiv intemeierea uneifamilii. S-a intimplat insa ca unul sau doua evenimente intens mediatizate sa dea apa la moara celor care militeaza inversunat impotriva interzicerii a ceea ce ei numesc "o practica barbara" a Bisericii Ortodoxe, anume botezarea copiilor printr-o intreita scufundare in apa. Va aduceti aminte de stirile care anuntau cum un preot a fost "la un pas sa omoare o fetita in cristelnita", impotriva sa depunindu-se chiar, la politie, o plingere pentru "tentativa de omor". Deloc intimplator, aceeasi stire mentiona ca parintii il rugasera anterior pe preot sa nu le scufunde copilul in apa "si cu capul". Nu stiu ce urmari a avut, ulterior, acest incident asupra preotului si daca a gresit sau nu prin modul in care a facut botezul. Cu siguranta exista o tehnica de scufundare a bebelusilor in cristelnita (lucru ce se petrece, de altfel, in intervalul a doar citeva fractiuni de secunda) pe care preotii trebuie sa o stapineasca si care implica, obligatoriu, protejarea cailor respiratorii. Si nu vad cum ar ingadui Dumnezeu sa se intimple o tragedie chiar la savirsirea acestei taine! Ceea ce se poate insa constata, din ce in ce mai des, este presiunea pe care o pun asupra preotilor cei care aduc un copil spre a fi botezat intr-un anume fel, adica fara a fi scufundat cu totul in apa. De unde se vede cit de putin sint catehizati unii credinciosi care vad in botez un eveniment "de familie", facut pentru ca "asa