Foto: Thinkstock Când dinţii şi măselele au luat-o razna, când s-au mutat de la locul lor înclinându-se, harababura din gură poate duce la mari neplăceri.
Dacă dinţii şi măselele nu calcă ax în ax cu dinţii şi măselele corespunzătoare de pe celălalt maxilar începe brambureala. Presiunile pe dinţi şi măsele nu mai apasă vertical, presează oblic şi dantura se strică. Deplasările dinţilor trebuie contracarate şi dinţii trebuie aduşi în poziţia normală prin corectura adusă de aparatele ortodontice. Copiii şi adolescenţii, chiar tinerii peste 20 de ani trebuie să poarte acele aparate din sârme, care aduc dinţii în poziţia normală, îi scot din starea de încălecare unii peste alţii.
Principala cauză a călcăturii greşite a dinţilor şi măselelor, când dinţii nu mai calcă în axul rădăcinii, vine din perioada danturii de lapte. Caria la dinţii de lapte care nu e tratată duce la migrarea aiurea a dinţilor, iar scoaterea fără o gândire, pe bandă rulantă, a dinţilor de lapte, că „tot nu sunt datură definitivă”, strică toată arhitectura danturii definitive. Orice loc liber apărut după scoaterea unui dinte sau a unei măsele, fără ca spaţiul să fie ocupat de o lucrare, de o proteză, generează deplasarea brambura a tuturor dinţilor. Altă cauză a înclinării dinţilor din axul vertical se întâlneşte la aşa-zişii „gură-cască”, cei care sunt siliţi să respire pe gură.
Fie că au deviaţie de sept, fie că au polipii prea mari, aşa că trebuie rezolvate aceste suferinţe, apoi aplicându-se aparatele ortodontice. Explicaţiile le-am primit de la profesorul doctor Constantin Găucan, personalitate a medicinei danturii. Unii se nasc cu anumite anomalii. Mama lasă moştenire maxilarele mici, iar tatăl lasă moştenire dinţii laţi, aşa că dinţii n-au loc şi se încalecă. Rahitismul este altă cauză a dezaxării dinţilor, oasele sunt moi. Alţii se nasc cu altă anomalie, au maxilarul
