Îmi place să stau la finish line la maratoane după ce au trecut 4 ore de la start când marea majoritate a oamenilor s-au plictisit şi se îndreaptă spre alte locuri. Îmi place să-mi aduc aminte de cum am terminat eu primul maraton. Îi vezi cu suferă şi în acelaşi timp luptă să termine o cursă solicitantă. Vezi diverse lucruri în momentele astea. Vezi sare depusă pe faţă, pe mâini, figuri transfigurate, obosite dar cel mai important e să te uiţi în ochi celui care aleargă. Iar dacă ai noroc pentru o secundă să se uite la tine o să-ţi dai seama că are o sclipire anume, o privire anume. O privire de invingător. Deşi ştie că e deja un câştigător care probabil a terminat cursa de câteva ore bune, el e un învingător.

Dar nu sunt toţi alergătorii la fel. La fel cum nu sunt nici toţi oameni la fel.

Am văzut la un maraton un alergător care ţinea o sfoară de jumătate de metru de un capăt iar la celălalt capăt un alt alergător. Alergau împreună. Alergau aproape. Mai aveau puţin şi urmau să treacă linia de sosite împreună. Am fost puţin contrariat. Era ceva neobişnuit. De ce ar alerga doi alergători un maraton legaţi printr-o sfoară?

Ca şi când alergători ar fi ştiu că lumea o să-şi pună întrebări, sau poate şi din alte motive aveau răspunsul tipărit pe tricou. Pe tricoul unuia dintre ei scria: "BLIND GUIDED".

Îmi place să stau la finish line la maratoane după ce au trecut 4 ore de la start când marea majoritate a oamenilor s-au plictisit şi se îndreaptă spre alte locuri. Îmi place să-mi aduc aminte de cum am terminat eu primul maraton. Îi vezi cu suferă şi în acelaşi timp luptă să termine o cursă solicitantă. Vezi diverse lucruri în momentele astea. Vezi sare depusă pe faţă, pe mâini, figuri transfigurate, obosite dar cel mai important e să te uiţi în ochi celui care aleargă. Iar dacă ai noroc pentru o secundă să se uite la tine o să-ţi dai seama că