Începe să devină un obicei. La un an după ce a stîrnit proteste pentru o lege care creştea controlul puterilor asupra mass-mediei, guvernul maghiar al lui Viktor Orbán a suscitat din nou controverse în Europa. În cauză, intrarea în vigoare a noii Constituţii a ţării, care intervine într-un moment în care executivul modifică statutul Băncii Centrale şi reformează sistemul electoral, şi în care un post de radio al opoziţiei este privat de frecvenţa sa.

Ca şi cu un an în urmă, în timp ce voci din ce în ce mai numeroase cer sancţiuni împotriva derivei autoritare a lui Viktor Orbán, liderii UE se abţin să adopte o poziţie, Comisia "ia în considerare" situaţia şi doar cîţiva euro-deputaţi cer o reacţie din partea Uniunii Europene.

Cu toate acestea, trebuie oare sancţionată Ungaria aşa cum fusese Austria în 2000, atunci cînd extrema dreaptă a lui Jörg Haider intrase în guvern? La vremea respectivă, cei paisprezece parteneri ai Vienei au întrerupt orice contact bilateral şi şi-au încetat orice sprijin faţă de candidaţii austrieci pentru poziţiile în cadrul organizaţiilor internaţionale. Dar aceste măsuri au fost ridicate după nouă luni, fără ca Wolfgang Schüssel, cancelarul austriac, să fi cedat presiunilor. Iar extrema dreaptă austriacă a rămas în guvern pînă în 2007.

Ungaria reprezintă o problemă spinoasă. În multe privinţe, sistemul care este pe cale de a se instala – trebuie să fie numit astfel pachetul de măsuri menite a favoriza puterea Fidesz-ului, partidul lui Orbán – se ciocneşte cap în cap cu valorile care stau la baza proiectului european. Slăbirea organizată a tuturor contra-puterilor, apropierea de Jobbik, un partid de extrema-dreaptă care îşi are propria sa miliţie, sau exacerbarea naţionalismului în rîndul minorităţilor maghiare din alte ţări ale UE sînt motive suficiente pentru a pune la punct Budapesta.

În schimb, nu trebuie confunda