Nu au nevoie de acel lucru, îşi permit să îl cumpere, dar nu se pot abţine să îl sustragă. Cleptomanii fură în mod compulsiv obiecte de care nu au nevoie, fără valoare, dar care le dau o anumită satisfacţie.

Cleptomania este o afecţiune psihică neobişnuită care rareori ajunge să fie diagnosticată şi tratată. „Mania de a fura (kleptein/ klepton (gr) = a fura) este o problemă de control al impulsurilor similară cu jocul patologic, consumul abuziv al anumitor substanţe/droguri şi stă pe graniţa dintre o boală de anxietate cum e boala obsesiv-compulsivă şi una de tip adicţie”, explică Gabriel Diaconu, psihiatru la clinica „Sapiens Medical Center” din București.

România nu are date oficiale despre cleptomanie, iar frecvenţa bolii poate fi cu greu estimată, spun specialiştii. „Putem vorbi de o incidenţă de poate 5 la mie, sau 0.5%, dar e o cifra speculativă”, estimează psihiatrul Gabriel Diaconu.

Cleptomania, vârful icebergului

În adolescenţă, boala apare cel mai adesea ca reacţie psihotraumatică, asociată unei personalităţi instabile. În perioada adultă, cleptomania este de cele mai multe ori doar vârful icebergului.

„Persoanele adulte care fură şi au altfel un intelect intact rareori fac doar asta. Multe dintre ele suferă de boala de personalitate borderline şi/ sau antisocială, comit şi alte infracţiuni, pot avea o constitutie infracţională”, atenţionează expertul. Aceştia din urmă provin, de multe ori din medii cu violenţă familială fizică sau psihologică, au cel puţin un părinte sau bunic cleptoman sau consumator de substanţe care provoacă dependenţă.

Cleptomania poate fi şi un sindrom în cadrul unei alte boli. Persoanele care au suferit accidente vasculare pot suferi de schimbări ale personalităţii la care este asociată şi cleptomania. „De multe ori, sunt pacienti adulţi, chiar bătrâni, care surprind prin puerilismul lor, sunt oame