Naţionala de polo a României a revenit aseară în ţară după un periplu de cinci zile la Istanbul, timp în care a scufundat într-un meci din Liga Mondială selecţionata Turciei (16-3), impunându-se totodată şi în turneul amical cu echipa ţării gazdă (18-8), Olanda (14-6) şi Macedonia (10-6). Intraţi în teribilul vârtej al pregătirilor pentru CE de la Eindhoven (16-29 ianuarie), tricolorii au primit liber din partea antrenorului Istvan Kovacs doar câteva ore, pentru că azi, la prânz, vor reveni în cantonamentul de la Izvorani. Unul dintre cei mai vechi componeţi ai naţionalei, Alex Matei (31 de ani, Dinamo) explică pentru ProSport care sunt sacrificiile făcute de poloiştii din naţională pentru a-şi atinge visul olimpic.
Alex, de Revelion aţi avut două zile libere, acum doar câteva ore... continuă tu de aici.
Abia am aterizat de la Istanbul, m-am dus să-mi iau maşina de la Izvorani, iar acum conduc, sunt în drum spre casă. Îmi voi îmbrăţişa soţia, Anelise, şi pe fetiţă, Alexia, îl voi suna pe tatăl meu, Adrian, să-i spun "La Mulţi Ani!", voi face un duş, voi scoate din geantă lucrurile pe care le-am folosit şi... sper să nu uit nimic pentru că dimineaţă mă întorc la Izvorani, până joi, când decolăm spre Eindhoven.
Ţi s-a mai întâmplat să uiţi lucruri în graba asta?
Da, e absolut normal să mi se întâmple asta, aşa m-am trezit în deplasări fără ochelarii de înot, fără şampon sau fără halat, dar nu asta e problema! Marea problemă e că fetiţa mea mă ceartă de ce stau aşa puţin pe acasă. Ce să-i răspund? Ce să-i spun, că am o dorinţă imensă să ajung la Londra? Sau că vreau să terminăm între primele nouă formaţii la Europeanul din Eindhoven pentru a ajunge la turneul preolimpic? N-am cum, pentru că nu mă va înţelege!
Cam cât ai stat cu ea în cei opt ani de când s-a născut?
Soţia mea ştie cel mai bine, dar măcar am stat