"Ma vad nevoit sa va spun cate ceva despre Romania, care vreti sa va primeasca inapoi. Ea va asteapta, nu-i mai cereti sa va primeasca inapoi", le-a spus Traian Basescu studentilor romani din strainatate.
Este o schimbare salutara de discurs fata de momentul in care presedintele le arata medicilor nemultumiti frontiera, afirmand ca nu este nicio drama daca pleaca spre orizonturi mai luminoase. Poate ca intre timp, domnia sa o fi inteles ca nu exista resursa mai valoroasa pentru o tara decat competentele pe care le produce sau le atrage si reuseste sa le pastreze. Dar dincolo de aceasta, cum spuneam, salutara schimbare de viziune, oare cum ii asteapta Romania pe viitori absolventi de univrsitati straine?
Sunt tineri valorosi, seriosi, pentru ca altfel nu ar fi rezistat nivelului ridicat din invatamantul superior de mare calibru. Sunt competenti, obisnuiti cu competitia reala, cu valorile si mentalitatile tarilor in care au studiat. Ce cauta asemenea oameni?
Sa nu fim ipocriti, nu cred ca exista om care sa nu vrea sa fie platit conform pregatirii si competentei sale. Munca patriotica apartine altor timpuri. Vestea buna din acest punct de vedere este ca sectorul privat din Romania poate oferi lefuri competitive. Dar statul suspina si el dupa competenta pe care insa ar vrea sa o obtina pe bani de nimic. E saracie, vine raspunsul invariabil.
Fals! Salariul corect dat unui om competent este o investitie din care, mai apoi, statul ar trage un profit insutit. Suntem prea saraci pentru a cumpara ieftin, adica pentru a tine pe bani putini incompetenti care prin pagubele si furturile comise ajung sa coste mai mult decat un om valoros si onest bine platit. Ganditi-va la un inalt functionar ministerial sau guvernamental competent si incoruptibil care sa blocheze cu obstinatie contracte care jefuiesc banul public. Oricat ar fi platit
